November 2020 – Dafynutza

Turca la un ceai – Malul Bosforului (din 2015 am visat să ajung aici, după ce am urmărit serialul ,,Paramparça“: https://www.youtube.com/watch?v=EXsjs__4o7c )

Ca-n fiecare an, de ziua mea, eu îmi fac cadou câte o excursie. Nu contează dacă sunt în țară sau în străinătate, atâta timp cât sunt plecată hai-hui sunt fericită. 🙂

Aveam planificată plecarea fix de ziua mea, pe 25 martie. Dar pandemia din întreaga lume a închis aproape toate granițele și eu a trebuit să amân vacanța. Am ales o agenție de turism din București, Cistour Agency. Cu 165 de euro aveam inclus transportul cu autocarul, cazarea pe 3 nopți și mic-dejun la un hotel de 3 stele. Gașca de prieteni care trebuia să se aventureze cu mine, și-a retras banii imediat după ce a început pandemia. Eu nu m-am gândit nici o secundă în toată nebunia asta cu virusul, ca eu să renunț la dorința de-a vedea Istanbulul.

Așa că am așteptat cuminte și am avut răbdare până s-au mai redus din restricții. În luna septembrie, Turcia se afla încă pe lista verde și nu erai obligat să faci testul de Covid și să stai 14 zile la întoarcerea acasă. Nu m-am gândit nicio secundă să renunț la plecare, cu riscul de-a rămâne blocată pe acolo.

Primul selfie la Oba Park Cafe (în spate, Bosfor Bridge)

O plimbare cu vasul de croazieră costă 25 de lei în banii noștri și te plimbi vreo două ore bune, timp în care poți să vezi bogățiile de palate și vilele în care se filmează serialele turcești.

Dacă vreți să ajungeți la Turnul Galata, să știți că vă trebuie încălțăminte bună și picioare rezistente. În 3 zile cât am stat, nu m-am săturat de umblat pe jos și tot nu am apucat să văd ce mi-am propus inițial de-acasă.

T.C. Istanbul Universitesi, Fatih – locul unde vreau eu să studiez în viitor 🙂

Am prins o vreme de 32-34 de grade în septembrie, și cu toate astea nimeni nu era deranjat de faptul că trebuie purtată masca de protecție în toate spațiile, închise sau deschise. La fiecare colț de stradă erau militari înarmați, pregătiți pentru orice în cazul unui atac terorist, ei erau destul de serioși și pentru a face observație dacă vreun turist sau trecător nu are masca pusă peste nas. Asta înseamnă o țară civilizată! M-am simțit în siguranță pe orice străduță m-am învârtit și rătăcit. :)) (asta pentru că turcii nu au WI-FI la orice birt/butic și fără harta GPS conectată la Internet am cam fost pierdută în spațiu, haha!).

Îmi pare rău doar că nu am avut suficient timp să explorez fiecare zonă și să stau de vorbă mai mult cu bătrâneii care știu să facă artă și negoț din orice rămășită. Am rămas impresionată de Ismail, un localnic care s-a căsătorit cu o rusoaică și la bătrânețe s-au apucat de pictat pereți, dacă nu au putut avea copii de care să se bucure. Vă las aici o poză care nu se compară deloc cu realitatea. Oamenii nu au vrut să vândă casa părintească și au decorat-o în cel mai viu mod: un albastru senin, care te duce instant cu gândul la mare și visare. ❤️

,,Scopul artei este de a dezvălui arta şi de a-l ascunde pe artist.” (<<Portretul lui Dorian Grey>> Oscar Wilde)

Nu o să pun aici prea multe poze, dar știu sigur că mai vreau să revăd Istanbulul. Cine știe, poate chiar anul viitor, de ziua mea?!

Topkapî Sarayi sau Palatul Porții cu Tunuri – (fostă reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani. În anul 1985 a intrat în Patrimoniul mondial UNESCO.)

,,Când suntem fericiți, suntem liberi.” (Marin Preda)

Cred totuși, că indiferent ce ani grei vor veni sau ce urmări va avea pandemia asta pe întreaga planetă, important este să nu ne pierdem credința. “Credinţa în Dumnezeu este haina ce ajută în orice situaţie, indiferent de… “vremea de afară”. [Sanda Tulics]